Alina-Maria Massage

joi, 30 iulie 2020

Regulă de aur

Ca regulă generală, se recomandă ca în toate cazurile în care masajul produce efecte negative sau chiar şi nesigure, să aplicăm principiul hipocratic ,primum non nocere!" adică „în primul rând să nu faci rău!" şi să se renunţe la masaj.

Reguli de igienă

Specialistul îşi dezvoltă şi îşi păstrează calităţile sale profesionale printr-un regim corect de viaţă şi de muncă. El dovedeşte o grijă meticuloasă, permanentă pentru curăţenia corporală şi igiena echipamentului său.

Spălatul pe mâini, înainte şi după fiecare şedinţă de masaj, este o regulă care are ca scop să evite transmiterea germenilor patogeni de la o persoană la alta.

Specialistul trebuie să aibă unghiile foarte îngrijite, nu poartă inele, brăţări sau alte podoabe care îl pot stânjeni în muncă, sau pot leza pielea celui pe care îl masează. Nu va folosi parfumuri cu miros puternic; nu va fuma şi nu va consuma băuturi alcoolice. Va evita muncile fizice grele şi chiar sporturile care obosesc, înăspresc sau rănesc pielea palmelor.

Pentru a deveni un bun specialist trebuie să-şi însuşească o serie de cunoştinţe de bază, despre forma şi structura corpului, despre funcţiunile organismului sănătos şi despre semnele cele mai caracteristice ale diferitelor stări patologice. Aceste cunoştinţe îi vor ajuta să înţeleagă importanţa efectelor pe care le poate obţine prin masaj, în raport cu mijloacele tehnice şi principiile metodice aplicate. Pregătirea teoretică îi dă convingerea în valoarea activităţii sale şi îl face să lucreze mai sigur de sine.

În raporturile sale cu cei pe care îi masează, tehnicianul va proceda cu mult tact şi înţelegere, cu seriozitate şi conştiinciozitate. El trebuie să fie întotdeauna bine dispus şi comunicativ, dar cuviincios şi discret.

La rândul lor, persoanele care doresc să fie masate trebuie să respecte câteva reguli elementare de igienă individuală, mai ales în ceea ce priveşte curăţenia.

Masajul manual se aplică în marea majoritate a cazurilor direct pe piele.

Înainte de şedinţa de masaj se scot hainele care ar stânjenii mişcările, circulaţia sângelui sau respiraţia liberă şi se descoperă complet regiunea sau segmentul care se prelucrează.

Orele cele mai potrivite sunt cele de dimineaţa sau dinaintea mesei de seară. Masajul terapeutic se poate executa şi peste zi, la 2-3 ore după masă, sau în aşa fel încât şedinţa să se termine cu cel puţin o jumătate de oră înaintea meselor principale.

Oricine se prezintă la masaj trebuie să-şi satisfacă mai întâi nevoile naturale de evacuare a intestinului sau a vezicii urinare.

15 Body Massage Oils And Their Benefits

https://www.stylecraze.com/articles/body-massage-oils-and-their-benefits/

Massage & Digestive problems

Interoceptive awareness

Aptitudinile specialistului în practica masajului

Oricine practică masajul, dar mai ales profesionistul, este un om de talie medie, cu o constituție robustă, o musculatură bine dezvoltată, o bună mobilitate articulară şi o mare abilitate manuală. O înălţime a corpului prea mare sau prea mică, o greutate în disproporție cu înălțimea, o musculatură insuficientă sau dezvoltată în exces, nu sunt potrivite pentru această profesiune.

Un bun specialist dispune de capacitatea de a se adapta cu uşurinţă la toate exigenţele privind efectuarea masajului; are capacitatea de a-şi doza efortul, de a se încorda sau relaxa, de a se controla şi rezista cât mai mult la efortul monoton şi de lungă durată, specific acestei activităţi. Fiind pus deseori în situaţia de a lucra mai multe ore în şir, el trebuie să acţioneze cu măsură şi calm, fără grabă şi cu o cheltuială minimă de energie. Pentru a nu obosi, îşi va folosi mâinile pe rând şi va face mici pauze după fiecare regiune sau segment masat şi după fiecare şedinţă sau oră de lucru.

Printr-o bună pregătire fizică generală şi printr-un antrenament profesional metodic, el ajunge să capete, pe lângă forţă şi rezistenţă, supleţe şi îndemânare în lucru, sensibilitate şi ritm, calităţi care asigură întotdeauna succesul în practică. Lucrând raţional şi folosind mai multă abilitate decât forţă, specialistul reuşeşte să obţină rezultate foarte bune, fără a se expune la oboseală. Mâinile lui trebuie să aibă o mărime potrivită; este desigur mai bine să fie largi şi cărnoase decât lungi şi osoase. Pielea de pe palme trebuie să fie uscată, moale şi caldă; degetele să fie puternice, dar mobile. Despre un specialist priceput se spune că are o "mână uşoară", când ştie să gradeze intensitatea şi ritmul manevrelor în raport cu volumul ţesuturilor prelucrate şi cu sensibilitatea celui masat. Pentru aceasta este nevoie de un simţ perfect al pipăitului şi de o bună coordonare a mişcărilor.

Practica masajului pune pe specialist în contact cu persoane foarte diferite din punct de vedere al vârstei, sexului şi stării sociale, sau al stării de sănătate, al constituţiei morfologice şi funcţionale şi al sensibilităţii. El trebuie să corespundă tuturor împrejurărilor şi să satisfacă toate exigenţele, nu numai printr-o execuţie tehnică perfectă şi printr-o aplicare adaptată a procedeelor de masaj, ci şi printr-o înfăţişare care să inspire sănătate, printr-o atitudine corporală controlată şi printr-o comportare foarte corectă.