vineri, 31 iulie 2020
Îndemânare, forță și tehnică- cele 3 atribute cheie ale unui specialist în domeniul masajului
Dacă nu stăpâniţi bine tehnicile, este mai bine ca masajul să fie făcut de o persoană de specialitate. Cel masat are o senzaţie plăcută, dar cel care masează, mai ales dacă nu este antrenat, va fi uşor istovit. Este o profesie grea care cere îndemânare, forță şi tehnică. În Japonia, unde masajul are o tradiţie veche, formarea unui maseur necesită 7 ani şi de obicei este o meserie care se moşteneşte din tată în fiu.
Obezitate- cauze și remedii
Este o stare patologică, un
sindrom metabolic constând în creșterea excesivă a țesutului lipidic (grăsos).
Cauza provine din introducerea în
organism de calorii mai mult decât sunt necesare mai mult decât are nevoie
organismul, prin supraalimentație.
Ea este favorizată şi de lipsa de mișcare
(sedentarism), atunci când persoana nu favorizează consumul de calorii
ingerate. Uneori obezitatea este cauzată de o tulburare endocrină (hormonală)
cu origine hipofizară, tiroidiană, suprarenală sau diminuarea funcțiilor
glandelor genitale.
Manifestarea acestei dereglări este
vizibilă prin mărirea volumului şi greutății corpului. Greutatea ideală a
corpului este egală cu atâtea kilograme câţi centimetri înălţime are corpul
respectiv peste 100. De exemplu, la 1,70 m înălțime optim ar fi 70kg. Din această
cifră se pot scădea până la 10 kg sub vârsta de 20 de ani şi putem adăuga ceva
de până la maxim 10 kg peste vârsta de 40 de ani. De asemenea se va face o diferențiere
în funcție de sex (la femei se scad circa 5 kg).
Tratament:
-alimentația rațională reducând
caloriile în toate cazurile până la 1000-1200 de calorii pe zi cu reducerea în
special a glucidelor (pâine, cartofi, dulciuri, făinoase şi grăsimi), consumând
de preferință multe salate de legume, care umplu stomacul şi creează senzația
de sațietate fără un aport caloric semnificativ; consumul de fructe crude, care
alături de legume vor completa necesarul de vitamine şi săruri.
- combaterea constipaţiei;
- consumul zilnic de minim 2.5
litri de lichid;
- mișcarea multă, plimbări;
- kinetoterapie;
- Masaj manual general efectuat la început cu mișcări ușoare, continuând mai apoi cu mișcări din ce în ce mai energice şi profunde, fricțiuni, frământări, tapotament, rulat şi cernut şi încheiat cu vibrații.
Durata ședințelor de masaj
Masajul local poate dura 10-15 min, cel
regional 15-30 min, iar cel general 50 - 60 minute. O ședință de masaj nu
trebuie să depășească niciodată durata de o oră, pentru că devine obositoare
atât pentru cel masat, cât şi pentru cel care masează.
După şedinţele de masaj cu caracter
stimulant, se recomandă câteva exerciţii fizice de înviorare şi de respirație,
care permit reluarea oricărei activităţi, fizice sau intelectuale.
După şedinţele lungi de masaj liniștitor,
apare nevoia de repaos şi de menţinerea relaxării, care poate să dureze de la
câteva minute, la o jumătate de oră şi chiar mai mult.
Efectele masajului se resimt chiar după prima şedinţă, dacă aceasta este bine executat; dar efectele lui slăbesc treptat în orele ce urmează, până ce dispar. Pentru a obţine efecte de durată este nevoie de un număr mai mare de şedinţe, executate în serie.
O serie minimă
nu poate fi mai mică de 10 -12 ședințe.
joi, 30 iulie 2020
Why Your Body Feels Worse After a Massage
Helpful tips:
Stay hydrated.
Stretch.
Take a warm bath.
Have a snack.
Rest.
Take note of your body’s reaction.Regulă de aur
Ca regulă generală, se recomandă ca în toate cazurile în care masajul produce efecte negative sau chiar şi nesigure, să aplicăm principiul hipocratic ,primum non nocere!" adică „în primul rând să nu faci rău!" şi să se renunţe la masaj.
Reguli de igienă
Specialistul îşi dezvoltă şi îşi păstrează calităţile sale profesionale printr-un regim corect de viaţă şi de muncă. El dovedeşte o grijă meticuloasă, permanentă pentru curăţenia corporală şi igiena echipamentului său.
Spălatul pe mâini, înainte şi după fiecare şedinţă de masaj, este o regulă care are ca scop să evite transmiterea germenilor patogeni de la o persoană la alta.
Specialistul trebuie să aibă unghiile foarte îngrijite, nu poartă inele, brăţări sau alte podoabe care îl pot stânjeni în muncă, sau pot leza pielea celui pe care îl masează. Nu va folosi parfumuri cu miros puternic; nu va fuma şi nu va consuma băuturi alcoolice. Va evita muncile fizice grele şi chiar sporturile care obosesc, înăspresc sau rănesc pielea palmelor.
Pentru a deveni un bun specialist trebuie să-şi însuşească o serie de cunoştinţe de bază, despre forma şi structura corpului, despre funcţiunile organismului sănătos şi despre semnele cele mai caracteristice ale diferitelor stări patologice. Aceste cunoştinţe îi vor ajuta să înţeleagă importanţa efectelor pe care le poate obţine prin masaj, în raport cu mijloacele tehnice şi principiile metodice aplicate. Pregătirea teoretică îi dă convingerea în valoarea activităţii sale şi îl face să lucreze mai sigur de sine.
În raporturile sale cu cei pe care îi masează, tehnicianul va proceda cu mult tact şi înţelegere, cu seriozitate şi conştiinciozitate. El trebuie să fie întotdeauna bine dispus şi comunicativ, dar cuviincios şi discret.
La rândul lor, persoanele care doresc să fie masate trebuie să respecte câteva reguli elementare de igienă individuală, mai ales în ceea ce priveşte curăţenia.
Masajul manual se aplică în marea majoritate a cazurilor direct pe piele.
Înainte de şedinţa de masaj se scot hainele care ar stânjenii mişcările, circulaţia sângelui sau respiraţia liberă şi se descoperă complet regiunea sau segmentul care se prelucrează.
Orele cele mai potrivite sunt cele de dimineaţa sau dinaintea mesei de seară. Masajul terapeutic se poate executa şi peste zi, la 2-3 ore după masă, sau în aşa fel încât şedinţa să se termine cu cel puţin o jumătate de oră înaintea meselor principale.
Oricine se prezintă la masaj trebuie să-şi satisfacă mai întâi nevoile naturale de evacuare a intestinului sau a vezicii urinare.
Aptitudinile specialistului în practica masajului
Oricine practică masajul, dar mai ales profesionistul,
este un om de talie medie, cu o constituție robustă, o musculatură bine
dezvoltată, o bună mobilitate articulară şi o mare abilitate manuală. O înălţime
a corpului prea mare sau prea mică, o greutate în disproporție cu înălțimea, o
musculatură insuficientă sau dezvoltată în exces, nu sunt potrivite pentru
această profesiune.
Un bun specialist dispune de
capacitatea de a se adapta cu uşurinţă la toate exigenţele privind efectuarea
masajului; are capacitatea de a-şi doza efortul, de a se încorda sau relaxa, de
a se controla şi rezista cât mai mult la efortul monoton şi de lungă durată,
specific acestei activităţi. Fiind pus deseori în situaţia de a lucra mai multe
ore în şir, el trebuie să acţioneze cu măsură şi calm, fără grabă şi cu o
cheltuială minimă de energie. Pentru a nu obosi, îşi va folosi mâinile pe rând
şi va face mici pauze după fiecare regiune sau segment masat şi după fiecare
şedinţă sau oră de lucru.
Printr-o bună pregătire fizică generală
şi printr-un antrenament profesional metodic, el ajunge să capete, pe lângă
forţă şi rezistenţă, supleţe şi îndemânare în lucru, sensibilitate şi ritm,
calităţi care asigură întotdeauna succesul în practică. Lucrând raţional şi
folosind mai multă abilitate decât forţă, specialistul reuşeşte să obţină
rezultate foarte bune, fără a se expune la oboseală. Mâinile lui trebuie să
aibă o mărime potrivită; este desigur mai bine să fie largi şi cărnoase decât
lungi şi osoase. Pielea de pe palme trebuie să fie uscată, moale şi caldă;
degetele să fie puternice, dar mobile. Despre un specialist priceput se spune
că are o "mână uşoară", când ştie să gradeze intensitatea şi ritmul
manevrelor în raport cu volumul ţesuturilor prelucrate şi cu sensibilitatea
celui masat. Pentru aceasta este nevoie de un simţ perfect al pipăitului şi de
o bună coordonare a mişcărilor.
Practica masajului pune pe specialist
în contact cu persoane foarte diferite din punct de vedere al vârstei, sexului
şi stării sociale, sau al stării de sănătate, al constituţiei morfologice şi
funcţionale şi al sensibilităţii. El trebuie să corespundă tuturor împrejurărilor
şi să satisfacă toate exigenţele, nu numai printr-o execuţie tehnică perfectă
şi printr-o aplicare adaptată a procedeelor de masaj, ci şi printr-o înfăţişare
care să inspire sănătate, printr-o atitudine corporală controlată şi printr-o
comportare foarte corectă.
miercuri, 29 iulie 2020
TOP 7 SOFT SKILLS FOR MASSAGE THERAPIST
https://www.sochi.edu/blog/7-soft-skills-for-massage-therapist.html
Communication skills
Judgement & perception
Empathy
Focus
A love of learning
Organization
Good hygiene habits
Communication skills Judgement & perception Empathy Focus A love of learning Organization Good hygiene habits
Durata şedinţei de masaj
Masajul
general executat pe segmente presupune aplicarea minuţioasă a manevrelor de
masaj, adaptată caracteristicilor morfologice şi funcţionale ale fiecărui
sector al corpului. Se apreciază că timpul necesar pentru realizarea unui masaj
general este de 60-70 minute. Se poate realiza şi un masaj general
redus, care necesită 45-50 minute.
Timpul necesar pentru masajul fiecărui segment al
corpului este următorul:
•
Spate - 15 minute;
•
Membre inferioare - 2x7= 14 minute;
•
Abdomen şi torace - 5 minute;
•
Membre superioare - 2x5= 10 minute;
•
Regiunea fesieră - 3 minute;
•
Ceafa şi gât - 5 minute;
•
Capul - 2 minute;
• Faţa - 5 minute (facultativ).
Când
din anumite motive nu se urmăreşte realizarea formei extinse a masajului
general, se poate reduce durata acestuia prin:
•
Excluderea unor regiuni sau segmente cum sunt: degetele, mâinile, picioarele şi
chiar abdomenul şi toracele;
•
Excluderea unor manevre secundare şi a vibraţiilor;
•
Micşorarea numărului de repetări a unei manevre;
•
Combinarea unor regiuni învecinate cum ar fi aplicarea manevrelor de masaj pe
toată întinderea membrelor inferioare (gambă, coapsă, fese) sau superioare
(antebraţ, braţ, umăr);
•
Combinarea unor manevre: fricţiuni +
frământări sau tracţiuni + scuturări.
Succesiunea manevrelor de masaj
Pentru a se obţine efectele cele mai
bune în urma şedinţei de masaj, manevrele de masaj trebuie executate într-o
anumită ordine şi anume:
•
Netezire introductivă;
•
Fricţiunea;
•
Frământatul;
•
Tapotamentul;
•
Manevre secundare
•
Vibraţii;
•
Netezire de încheiere.
Succesiunea regiunilor de masat
Masajul general este bine să se
execute după o anumită regulă logică, fără schimbări prea dese de poziţie şi
fără prea multe discontinuităţi în lucru.
Cea mai bună succesiune a
regiunilor şi segmentelor care vor fi masate se bazează pe cele două poziţii
fundamentale: poziţia culcat pe partea anterioară (decubit ventral) şi culcat
pe spate (decubit dorsal).
Masajul se începe cu partea
posterioară prelucrând fără a schimba poziţia: spatele, regiunea fesieră,
coapsa stângă, gamba stângă, gamba şi coapsa dreaptă. După schimbarea poziţiei
în culcat cu faţa în sus, continuăm masajul de unde l-am lăsat. Se masează laba
piciorului, gamba, genunchiul, coapsa. Se masează mai întâi piciorul drept,
apoi cel stâng. Urmează masajul abdominal şi toracic.
Masajul membrelor superioare se
începe cu masajul degetelor mâinii drepte şi continuăm cu masajul mâinii
propriu-zise, antebraţul, braţul şi umărul respectiv: trecem apoi la membrul
superior stâng, urmând aceeaşi ordine.
Se trece apoi la masajul cefei,
gâtului şi capului.
How to Recognize & Manage Stress
https://elementsmassage.com/blog/how-to-recognize-manage-stress
Creator: siraanamwong | Source: Getty
Images/iStockphoto
Copyright: siraanamwong
Abonați-vă la:
Postări (Atom)