Frământatul

Prinderea în cută a muşchilor şi a ţesuturilor profunde, ridicarea şi strângerea acestora atât cât permite elasticitatea ţesutului respectiv.

 Tehnici de execuţie:

         1. Frământatul în cută:

Cuprinderea muşchiului (sau a ţesutului gras) într-o cută formată de către cele patru degete, pe o parte şi degetul mare şi rădăcina palmei pe de altă parte, ridicarea şi strângerea acestuia printr-o stoarcere, strângere propriu-zisă sau printr-o presare pe planul osos.

2. Frământatul în inel:

Mâinile se aşează transversal pe muşchi, faţă în faţă , astfel încât arătătoarele şi policele se ating iar muşchiul, cuprins ca într-un inel, trece dintr-o mână în alta.

3. Frământatul lung:

Se aplică ambele mâini pe muşchiul masat astfel încât pulpele degetelor mari vin deasupra acestuia, iar celelate degete pe marginea lui externă respectiv internă; în timpul deplasării înainte prin salturi mici, policele se îndreaptă înspre celelalte degete, realizând ridicarea şi stoarderea muşchiului.

4. Frământatul în cleşte:

Muşchii scurţi sau laţi sunt cuprinşi într-un cleşte format de cele patru degete, de pe o parte şi degetul mare pe de altă parte, sunt ridicati şi strânşi.

5 Frământatul cu pumnii:

Cu pumnii strănşi se execută mişcări de frământare asemănătoare cu frământatul pâinii, efectuându-se mişcări de rotaţie care ridică muşchiul şi în acelaşi timp execută o presiune asupra lui.

6. Frământatul şerpuit:

Degetele, printr-o mişcare de alunecare continuă, presează muşchiul aşa cum s-ar stoarce de apă un burete, ridicându-l şi strângându-l  cu ambele mâini; înaintarea spre zonele învecinate dă aspectul unui val al mişcării.

 Reguli generale:

 • Frământatul este singurul procedeu care acţionează intens asupra vaselor limfatice şi sanguine mari, accelerând neutralizarea produselor de descompunere şi sporind procesul de nutriţie al ţesuturilor.

• Frământatul măreşte puterea de contracţie a fibrelor musculare, deci constituie un exerciţiu de gimnastică pentru muşchi. În ceea ce priveşte muşchii striaţi, această manevră are o importanţă deosebită în cazul scăderii capacităţii de muncă a muşchilor.

• În timpul frământatului se vor evita manevrele bruşte, răsucirea muşchiului sau provocarea durerilor.

• Frământatul se execută într-un ritm lent şi continuu.

Efecte:

 • tratarea atrofiei şi insuficienţei musculare;

• refacere, recuperare medicală;

• frământatul produce mărirea considerabilă a mobilitătii tendoanelor, întinderea fasciilor şi îmbunătăţirea circulaţiei sângelui şi a limfei;

• accelerarea circulaţiei sanguine; intensifică hrănirea grupelor musculare şi resorbţia rapidă a substanţelor metabolice; prin strângerea muşchilor între degete se produce eliminarea elementelor de descompunere din fasciculele musculare;

• în timpul frământatului profund apar numeroase impulsuri aferente care stimulează muşchii, tendoanele, articulaţiile şi sistemul nervos;

• în afară de faptul că fortifică muşchii şi ajută la regenerarea ţesutului muscular, frământatul sporeşte capacitatea de muncă a maselor musculare mari.