joi, 30 iulie 2020
Aptitudinile specialistului în practica masajului
Oricine practică masajul, dar mai ales profesionistul,
este un om de talie medie, cu o constituție robustă, o musculatură bine
dezvoltată, o bună mobilitate articulară şi o mare abilitate manuală. O înălţime
a corpului prea mare sau prea mică, o greutate în disproporție cu înălțimea, o
musculatură insuficientă sau dezvoltată în exces, nu sunt potrivite pentru
această profesiune.
Un bun specialist dispune de
capacitatea de a se adapta cu uşurinţă la toate exigenţele privind efectuarea
masajului; are capacitatea de a-şi doza efortul, de a se încorda sau relaxa, de
a se controla şi rezista cât mai mult la efortul monoton şi de lungă durată,
specific acestei activităţi. Fiind pus deseori în situaţia de a lucra mai multe
ore în şir, el trebuie să acţioneze cu măsură şi calm, fără grabă şi cu o
cheltuială minimă de energie. Pentru a nu obosi, îşi va folosi mâinile pe rând
şi va face mici pauze după fiecare regiune sau segment masat şi după fiecare
şedinţă sau oră de lucru.
Printr-o bună pregătire fizică generală
şi printr-un antrenament profesional metodic, el ajunge să capete, pe lângă
forţă şi rezistenţă, supleţe şi îndemânare în lucru, sensibilitate şi ritm,
calităţi care asigură întotdeauna succesul în practică. Lucrând raţional şi
folosind mai multă abilitate decât forţă, specialistul reuşeşte să obţină
rezultate foarte bune, fără a se expune la oboseală. Mâinile lui trebuie să
aibă o mărime potrivită; este desigur mai bine să fie largi şi cărnoase decât
lungi şi osoase. Pielea de pe palme trebuie să fie uscată, moale şi caldă;
degetele să fie puternice, dar mobile. Despre un specialist priceput se spune
că are o "mână uşoară", când ştie să gradeze intensitatea şi ritmul
manevrelor în raport cu volumul ţesuturilor prelucrate şi cu sensibilitatea
celui masat. Pentru aceasta este nevoie de un simţ perfect al pipăitului şi de
o bună coordonare a mişcărilor.
Practica masajului pune pe specialist
în contact cu persoane foarte diferite din punct de vedere al vârstei, sexului
şi stării sociale, sau al stării de sănătate, al constituţiei morfologice şi
funcţionale şi al sensibilităţii. El trebuie să corespundă tuturor împrejurărilor
şi să satisfacă toate exigenţele, nu numai printr-o execuţie tehnică perfectă
şi printr-o aplicare adaptată a procedeelor de masaj, ci şi printr-o înfăţişare
care să inspire sănătate, printr-o atitudine corporală controlată şi printr-o
comportare foarte corectă.
miercuri, 29 iulie 2020
TOP 7 SOFT SKILLS FOR MASSAGE THERAPIST
Durata şedinţei de masaj
Masajul
general executat pe segmente presupune aplicarea minuţioasă a manevrelor de
masaj, adaptată caracteristicilor morfologice şi funcţionale ale fiecărui
sector al corpului. Se apreciază că timpul necesar pentru realizarea unui masaj
general este de 60-70 minute. Se poate realiza şi un masaj general
redus, care necesită 45-50 minute.
Timpul necesar pentru masajul fiecărui segment al
corpului este următorul:
•
Spate - 15 minute;
•
Membre inferioare - 2x7= 14 minute;
•
Abdomen şi torace - 5 minute;
•
Membre superioare - 2x5= 10 minute;
•
Regiunea fesieră - 3 minute;
•
Ceafa şi gât - 5 minute;
•
Capul - 2 minute;
• Faţa - 5 minute (facultativ).
Când
din anumite motive nu se urmăreşte realizarea formei extinse a masajului
general, se poate reduce durata acestuia prin:
•
Excluderea unor regiuni sau segmente cum sunt: degetele, mâinile, picioarele şi
chiar abdomenul şi toracele;
•
Excluderea unor manevre secundare şi a vibraţiilor;
•
Micşorarea numărului de repetări a unei manevre;
•
Combinarea unor regiuni învecinate cum ar fi aplicarea manevrelor de masaj pe
toată întinderea membrelor inferioare (gambă, coapsă, fese) sau superioare
(antebraţ, braţ, umăr);
•
Combinarea unor manevre: fricţiuni +
frământări sau tracţiuni + scuturări.
Succesiunea manevrelor de masaj
Succesiunea regiunilor de masat
Masajul general este bine să se
execute după o anumită regulă logică, fără schimbări prea dese de poziţie şi
fără prea multe discontinuităţi în lucru.
Cea mai bună succesiune a
regiunilor şi segmentelor care vor fi masate se bazează pe cele două poziţii
fundamentale: poziţia culcat pe partea anterioară (decubit ventral) şi culcat
pe spate (decubit dorsal).
Masajul se începe cu partea
posterioară prelucrând fără a schimba poziţia: spatele, regiunea fesieră,
coapsa stângă, gamba stângă, gamba şi coapsa dreaptă. După schimbarea poziţiei
în culcat cu faţa în sus, continuăm masajul de unde l-am lăsat. Se masează laba
piciorului, gamba, genunchiul, coapsa. Se masează mai întâi piciorul drept,
apoi cel stâng. Urmează masajul abdominal şi toracic.
Masajul membrelor superioare se
începe cu masajul degetelor mâinii drepte şi continuăm cu masajul mâinii
propriu-zise, antebraţul, braţul şi umărul respectiv: trecem apoi la membrul
superior stâng, urmând aceeaşi ordine.
Se trece apoi la masajul cefei,
gâtului şi capului.