Treat chronic medical conditions

Massage humor

Good bye stress! Hello massage

😁😁

Tapotamentul

Definiţie - constă în bătăi sau loviri uşoare şi ritmice, cu degetele, palmele sau canturile palmelor, aplicate pe ţesuturile moi.

Tehnici de execuţie:

1. Tocatul.

Palmele aşezate paralel, faţă în faţă, cu degetele uşor flectate şi depărtate, lovesc într-un ritm vioi, alternativ, locul masat în aşa fel încât ambele mâini să bată în acelaşi loc, progresându-se treptat în sensul dorit. Degetele cad fie cu partea  latero-dorsală, fie cu muchia. Degetele sunt relaxate, pasive, golul de aer care se formează între degete amortizând astfel loviturile. Se obţine astfel un zgomot asemănator cu pocnetele scurte sau cu picăturile mari de ploaie. Variantă : tocatul în nuiele – atunci când degetele cad pe piele unul după celălalt.

2. Plescăitul.

Derivă din varianta anterioară însă aici prin mişcări simple şi repezi se produce o supinaţie alternativă, pe corp căzând degetele flectate care parcă ridică de pe el un fir. Loviturile produc un sunet clar specific care a dat şi numele acestei variante.

3. Percutatul

Loviturile în această variantă se efectuează cu pulpa degetelor uşor îndoite care cad oblic sau perpendicular pe regiunea masată. Ritmul de aplicare este rapid şi se practică cu ambele mâini care lovesc simultan sau alternativ.

        4. Bătătoritul cu palmele.

În această variantă palmele şi degetele cad moi pe suprafaţa corpului de la o distanţă mică, iar loviturile sunt scurte şi dese, producând un sunet deschis caracteristic. Se mai pot executa şi mişcări cu degetele apropiate de palmă, mâna îmbrăcând forma unei cutii. Se mai pot folosi şi lovituri uşoare cu dosul mâinilor.

5. Bătătoritul cu pumnii.

În această manevră mâna cu degetele uşor flectate se află într-o poziţie intermediară între pronaţie şi supinaţie. Ea cade perpendicular şi cu degetul mic uşor depărtat de pumn. Variantă cu pumnul semiînchis.

         6. Bătătoritul în căuş.

Este o manevră mai puţin aspră, fiind efectuată de palmele şi degetele strânse în aşa fel încât să creeze o adâncitură în care se formează o pernă de aer care amortizează loviturile. Se aude un sunet surd deosebit de cel al celorlalte variante.

Reguli generale:

 • Tapotamentul se adresează ţesutului superficial sau profund, în funcţie de intensitatea de lovire şi viteză;

•  Profunzimea este dată de varianta aleasă şi de pârghia folosită .

•  Poate fi aplicat în orice direcţie.

•  Ritmul de aplicare diferă de la o variantă la alta. Astfel, tocatul se execută cu o viteză de 1-3 lovituri / sec. timp de 1-4 min., bătătoritul cu palmele 10-70  de lovituri / minut, etc.

 Efecte:

 • Vasodilatator (la nivelul pielii şi al ţesutului conjunctiv);

• Creşte excitabilitatea neuro-motorie;

• Acţionează asupra sistemului vegetativ-simpatic;

• Aduce un aflux puternic de sânge spre regiunea masată, determinând astfel îmbunătăţirea nutriţiei acelei regiuni;

• Are o influenţă benefică asupra nervilor (în special asupra terminaţiilor căilor senzitive);

• Ajută la micşorarea şi încetarea durerilor, când gradul de excitaţie al nervului este mărit;

• Provoacă o hipertermie profundă, o înviorare a tonusului tuturor muşchilor, acţionează în mod reflex pe locul de aplicare a loviturilor şi intensifică activitatea nervilor periferici;

• Acţionează asupra nervilor vasomotori, la lovituri slabe se produce vasoconstricţie, la lovituri puternice se produce vasodilataţie, hipertermie (creştere locală a temperaturii), scăderea reactivităţii exagerate a nervilor şi muşchilor la excitaţii mecanice;

• Influenţează muşchii viscerali, când se aplică la coloana vertebrală;

• Produce modificări favorabile ale tensiunii arteriale;

• Influenţează ritmul cardiac, răreşte pulsul şi corectează aritmia.

Massage therapist`s prayer

Headaches

Guta

Este o boală metabolică, de nutriţie, cauzată de consumul frecvent de carne (mai ales vânat şi organe). Se caracterizează prin creşterea acidului uric în sânge şi depunerea sărurilor sale, uraţii, în ţesutul cartilaginos în special la articulaţiile mici de la mâini şi picioare. Aceste depozite de uraţi duc la apariţia de mici noduli cu consistenţă dură, de acid uric, calciu, colesterol, numiţi tofi gutoşi. Acest proces provoacă inflamaţii care stau la originea crizelor dureroase.

Boala se manifestă prin dureri, febră, frisoane, inflamaţia şi pigmentarea roşu-violaceu a zonei afectate, pierderea funcţionalităţii. Pentru că se aseamănă mult cu o artrită reumatismală, boala mai poartă numele de „artritism" sau gută viscerală, producând şi manifestări alergice cu tulburări digestive, musculare, renale etc. Guta cu nodulii specifici se instalează la pavilionul urechii, extraarticular, cu localizare pe tendoane şi sinoviale (rotulă, tendonul lui Achile, craniu), dar şi nodulii articulari, de regulă localizaţi pe haluce sau pe degete - cauzând deformări sau chiar distrugeri de articulaţii, fistulizări, distrucţii osoase cu formare de geode. Ca atare guta are două forme: articulară şi abarticulară.

Tratament:

- reglarea alimentaţiei, renunţarea la carne şi înlocuirea ei printr-un consum lacto-vegetarian, consumul sucurilor naturale obţinute în casă; consum de ceaiuri din plante diuretice şi regulatoare a metabolismului.

- kinetoterapie;

- masaj manual indicat la artrite.